înainte să poți ierta cu adevărat este imperativ să treci
de câteva ori prin moarte
a unui prieten a unui părinte a unui om iubit
a unui sens

nimic nu ne îngăduie să fim orbi când trecem prin greșeli
ca prin poarta cimitirului
privim criptele așa cum privim capătul de sus al întâmplării
căderea în neputință sau
leagănul de lemn și sfoară în care am crescut
înainte să se ducă primul om al doilea și ceilalți toți

iertarea nu are scânduri nici sfori - îmi spui -
nu are nici amplitudine nici coborâre
nu te prinde nimeni dacă aluneci
te izbești de ciment îți pierzi cunoștința
nicio gură nu e acolo să îți spună șoptit tatăl nostru
singurul care iartă singurul care simte moartea
la nesfârșit

și singur cum ești iei în pumni bulgări de pământ reavăn
ți-i treci peste gură peste piept peste pântec
fiindcă întregul tău trup este făgăduit
și iertării și morții și lucrurilor ce nu se mai pot cere