nu știați?clovnii au sufletul mult mai turtit decât noi (așa ca o acadea)
ei se contorsionează în jurul grijilor de plastic și mimează vara cu fluturi ieșind din urechile ciulite
ești bucuros când cineva e plătit să-ți spună asta
paiațele îți înnoadă gândurile-baloane cu aer rece ca la polii întorși
astfel te trezești cu idei-pasăre idei-girafă idei-frunză
nu poți decât să aplauzi să-ți pui aracet în colțul gurii și să-ți dorești ca nu carecumva să cadă cortina
nu poți decât să spui bis când paiața cu părul zbârlit alunecă în genunchi
,,vreau să râd până și de sângele tău acrobat” o să vrei dar ora de închidere e ora când
magicianul își scoate încet mănușile arătându-și niște degete de pianist convalescent
își descheie fermoarul după atâtea motive de râs
pășește obosit în afara pieilor vopsite cu mâna stângă
își culcă visele în joben printre urechile iepurilor surzi
își pune bagheta înapoi în creanga alunului
își dezlipește surâsul lung și prăfuit îl suflă spre locurile goale cu două mâini și două picioare apoi
își trimite plângând o lungă scrisoare spunându-și
că de azi nu va mai întârzia la cină