-Avem de luat o hotarare!
Strigau marmotele-n padure.
Zarva mare se facea
Dar nimenea nu mai stia
Ca-n padurea cea din vale
Dezbateau si glasuiau
Nu ca niste animale
Ci ca omul cel din deal
Toate fiarele padurii
Toti cu totii din aval.
-Va rugam,pastrati tacerea!
O chestiune s-a ivit:
Leopardul cel cu fala
A intrebat Poporul iara
De-a aflat vreo cineva
Calea cea de izbandit.
Deci spunea el, animalul:
-Parca-mi vine cateodata
Sa sar si sa atac pe cel
Ce-mi pare gustos deodata
Si ma-ndeamna la macel.
Stiu ca nu e bine dar nu ma pot opri
Toata legea si-nvoiala de a o sari.
Caci iata, eu nu v-am relatat
Pactul ce cu totii greu l-au incheiat.
Caci intr-o buna zi
Si cal si leu si oaie
Si toti ce mai erau
Vazut-au ei si binele de rau.
Am putea sa zicem
Ca toti au invatat
Sa nu mai fie cruzi,
Sa iasa din pacat.
S-au hotarat sa iubeasca,
Natura s-o cinsteasca,
Ca fratii sa se aibe
Far’ de rele fapte.
Si iata ca lupul o iubea pe oaie,
Leii nu mai leneveau in ploaie,
Vulpile nu mai dadeau iama-n vecini,
Iar ursii mancau doar miere d’albini.
Deci nimeni din padurea toata
La ceilalti nu se mai gandea
Decat ca la un prieten bun
Un tovaras de tutun.
Dar sa revenim,
Leopardul sa vedem
De va gasi venin
Sau de va fi iertat.
-Cuvantul tau, tu l-ai spus
Iti apreciem onestitatea,
Dar pentru-a rezolva greutatea
Il vom pune pe Domnul Urs.
Domnule, te rog sa-naintezi
Si lucrul nostru sa-ndreptezi!
Ursul, cea mai desteapta vietate
Fiind considerat foarte in etate,
In masura orice sa compare
Sa se poarte cu rabdare.
Modestul Urs se ridica
Si el imediat comunica:
-Mare rau facui tu draga
Ca te-ai gandit singur la prada.
Trebuia sa vii la noi intai
Ca raului aflam de capatai.
Trebuie sa-ti amintesc de lege
Cea pe care toti o respectam
Legea sfanta ce ne cere
Pe cei mai slabi sa n-atacam.
Si chiar de burta-ti va tipa
Si chiar de-o prada vei vedea
Si chiar de ea te va ruga
Tu sa stii ca nu se face-asa.
Trebuie sa-ti amintesc de lege
Ca se mancam doar ce-i verde
Chit ca multe se vor pierde.
Sa mancam iarba cu voiosie
Miere de albini noi sa gustam
Si de carnea cea gustoasa
Toti in laturi sa ne dam.
Caci am convenit odata,
Si trebuie sa-ti amintesc,
Ca daca raul ar fi continuat
Unii pe altii ne-am fi mancat.
Insa acest mare Senat
Gol ar fi, gol nencetat.
Dar iata ca eu nu pot pricepe
Cum de-ai putut sa te gandesti
Si de carne sa ai sete
Cand stiai ca te pricopsesti.
La aceste mari cuvinte
Leopardul glasui:
-Era o zi fara de nori
Si iarba era verde toata
Prin padure faceam roata
Si vantul cald dadea fiori.
Iarba…luam eu cate-o gura
Dar foamea ea nu mi-o stingea
Degeaba luam cate o mura
Ca nimic nu imi placea.
Si atunci eu ma gandeam
Pe cand iarba mestecam
Si mare pofta nu aveam:
Noi cu totii-am fost facuti
Carne sa mancam nu iarba.
Si atunci ma intrebam
De ce ne chinuim noi oare
Si nu vedem ca ni se pare
Adevarul cel mai mare
Sa ne umplem cu cicoare,
Sa mancam frunze cu sare.
Iata burta iar ma doare
Si tristetea-mi da tarcoale,
Iar nu pot sa fiu cu voiosie
Caci lanturi grele am pe mine!
La aceasta lunga cuvantare
Toata padurea cazu-n tacere.
Insusi Ursul n-avea cuvinte
Cand sa-l certe pe acela
Care glasui cu atata minte
Dar Ursul nu statu deoparte:
-Si ce propui tu leoparde?
Sa ne devoram noi fratii,
Toti prietenii si tatii?
-Nu propun decat ce-i drept
Ca e normal si e cu cale
Ca toti din aceasta vale
Sa-si urmeze glasul firii
Sa fie fericiti ca mirii.
Nu propun decat sa fim
Asa cum trebuie si stim.
Altfel ori vom disparea,
Ori mare tristete vom avea.
Ursul incepu sa n-aiba stare,
Insusi Senatul nu mai putea
Si mic cu mare se-mbulzea
Sa vada ce se va intampla.
Cu glas mic si cu sfiala,
Ursul zise tuturor:
-Desi trebuie sa nu uitam
Randuiala buna sa pastram,
Zic aceasta far’ de fala
Ca si eu ma intrebam.
Desi trebuie buni sa fim
Unii pe altii sa nu ranim
Zic aceasta far’ de fala
Ca si eu ma intrebam.
Desi eu insumi sunt batran
Simt in mine lumea-ntreaga
Simt ca stanci pot sa faram
Chiar de legile ma leaga.
Iata ca zic aceasta far’ de fala
Ca si eu ma intrebam.
Murmure si voci pornira
Cu totii se tulburara,
Linistea o-acoperira
Si toti voiosi, animale toate
Glasuiau in limbi de fiara.
O ultima vorba ei auzira,
Zisa de Urs catre popor:
-Pe totii va iubesc de zor
Dar ma iertati, ma chiama firea.