oase înalte căpriorii iernii din trupul arborilor timpurii între mormane de moloz –
străinătate – aprind cu stelele hârtii stați drepți spun nucilor ce parcă au intrat în
bancă așa ca doi bătrâni cu datorii - îi tragem noi în piept pe ăștia azi nu dar mâine
vom muri toți oamenii zăpezii de pe stradă ne vor privi fără de glas cum lunecăm
pe sănii ca nebunii și nu ne vom uita la ceas în haltă trenul fluieră-a plecare o rată
se vestește prin claxon în centrul satului sub stele stau fără de căciulă și palton am
părăsit orașul m-am speriat de caldul vorbei scurse la canal de gunoierii împingând
în suflet cu piciorul de lumânările vândute la spital vreau iar să urc pe munte după
casă cu un pantof și-un tenis încălțat vreau să iubesc nebuna care umblă de foame
să-și găsească noaptea pat

și o să stau pe scări la frizerie să-l bat la table pe frizer
și să-i iau banii

port chelie