ascultam ploaia,
priveam copacii tremurand
si cele doua drapeluri
strangandu-se
in brate
ca intr-un dirty dance.
doua drapeluri atat de diferite,
care sub plansul cerului
isi condamna vietile la aceeasi suferinta
sa treaca amandoua impreuna in viata de apoi a drapelurilor.
ele isi clatinau nestigherite
unul stelele,
altul,cele trei culori,
priveau orasul din coltul teatrului
salutau aplecandu-se si dormeau la fel de zambitoare
sub acoperisul lumii.
nu le semanau celorlalte drapeluri
din orasul meu,
erau pe zi ce trece mai triste,
zambetul le pierea.
desi aveau aceeasi origine,
toamna le marca
pe acestea mai mult.
scutura asupra lor
secretele strazilor,
ale trecatorilor,
ale mele,care calcam bulevardul
singura.
le-am privit atata,ele nu au nevoie de refugiu
cand vor intimitate
fac stalpul adapost,
se imbratiseaza cu mai multa
forta,iar
daca nu se mai vor
trec peste,
se apleaca unul in fata altuia
si uita....