unamon fuge prin viață ca disperatul
soarta lui e ruptă în două
chiar în trei
fuge de scandaluri de scandări și de skandenberg
de laude și reproșuri
lucruri ca vântul
care îi intră pe o ureche
pe alta dispar
nimic nu mai vrea
adoarme obosit
ca un arici mofturos răsucit în țepi
cu inima neagră ca butonul de la aragaz
face ochii mici și
o lumină îi netezește ridurile
pe față i se coace un zâmbet
se liniștește în somn
își înfundă mâinile în buzunare
și fluieră pe culuarele eterne un refren pirpiriu
are n-are treabă i s-au aprins călcâiele
ce dacă nu mai are de ros nicio unghie
unamon fuge
pentru că în spatele faptelor bune îl așteaptă mereu
o pereche de palme