În față ni-i râul, e-atât de aproape,
Și fierbe tot valul, cu sângele-n el,
Iau arma în mâna, ce tremură-n coate,
Gătit să distrugem dușmanul mișel.

Un ordin se-aude: "Ostași, înainte..!"
Curajul răsună din zdravănul glas,
Își uită acasă toți viețile frânte,
Căci inima bate - nu mult i-a rămas.

Pășesc înainte prin focuri de arme,
Și de mitraliere, și păsări de fier,
Nimic nu m-oprește, căci strâng între palme
Dorința de liber, de drept, de etern..!

În jurul meu pică de răni sângeroase
Viteji cu credință și duh neînfrânt,
Oțelul le trece prin mușchi și prin oase,
Iar viețile pleacă înainte de timp.

Cenușa amară prin aer plutește,
Noroiul cuprinde dușmanii pe rând,
Istoria Þării prin noi se mândrește
De încă o glorie, și-atâtea mai sânt..!

E aproape sfârșitul, se-ntinde tăcerea,
Când glonțul îmi mângâie coasta dintâi,
Cât doare trecutul..! Ce dulce-i durerea..!
Când mori, ca pe alții să-i vezi între vii...