În-vă-ța-ți-mă... tot ce vă trece prin cap...
să mint...să trăiesc...să nu pot trăi...să nu pot minți...
să urc scările blocurilor fără scări și gânduri multe...
să nu privesc peretele alb și gol ca un ecran...

daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
În-vă-ța-ți-mă nemurirea dintr-un mg de heroină...
cum se aruncă țigările de sus în jos...
cum se calcă iarba cu tot cu fluturi și mister și tot felul de frumuseți ratate...
În-vă-ța-ți-mă
fața falsă a zarurilor...crimele perfecte în amurg sau dimineață
sau fără priviri sau fără zâmbete să merg pe stradă...
sau să nu merg de fapt să zbor să mă simt a naibii de ok...ca niciodată
să rup scrisorile albe cu tot cu rânduri cu tot cu cerneală
În-vă-ța-ți-mă
În-vă-ța-ți-mă să-mi aștept moartea la ușă...
să-i zâmbesc sau să plâng cu fericire în ochi nu pentru ultima oară...
să-mi strâng în brațe aripile rupte să mă pot opri din Căile lactee


eu-o-să-vă-nvăț
ce-nseamnă
a fi
a fi
a fi