Frigul a evadat din cer
s-a hrănit cu coaja copacilor
elastic, s-a întins peste oraș
s-a pliat peste parbrizele mașinilor
iar saliva lui s-a prefăcut în gheață
țopăia pe acoperiș
la întrecere cu ploaia
a pătruns în sângele unui bețiv
și a solidificat alcoolul
a luat înfățișarea unei femei
a cărei îmbrățișare
preschimba bărbații în gheață casantă
ce se spărgea la atingerea unui sărut
m-am întâlnit cu ea pe stradă
m-am îndrăgostit
iar focul pasiunii a topit-o
a rămas din ea o băltoacă
pe care călcau grăbiți trecătorii
frigul mi-a pătruns în casă prin efracție
respirația sa mi-a ucis căldura
ce se cuibărise pe piele
am strâns frigul într-o piatră
pe care am aruncat-o în capul unui om fără emoții
din craniul fisurat curgeau gândurile reci
am aruncat frigul
în sufletul unui om depresiv
s-a amestecat cu morbiditatea, obsesiile și angoasele
într-o pastă acidă
ce a modelat din suflet prăpăstii și crevase
am spintecat frigul
și din el s-au scurs fulgii de nea
am azvârlit frigul
în ochiul zilei
și deodată s-a făcut noapte.