și când deschidea ochii nu atingea
liniile înalte ale catedralei
venea dinspre sud
parfumată cu paco rabanne
pentru ultimul concert de iarnă
în inimi
fără itinerarii trasate în roșu

obiectele erau simple
semănau cu un tatuaj în puncte
pe epiderma secundelor

le iubea

unul era o semilună
discret întoarsă către magnolii
altul era o carte
despre cum se trăiește agale
al treilea
un trup arcuit între țărmuri
peste care treceau câteodată
umbre de lebădă

și dansa