stau în spatele lui Albert
ca într-un fort apărat de catafracți
nu contează că la sfârșitul zilei am să mor într-o suliță
încă de azi dimineață mi-am săpat mormântul
în mijlocul câmpului
acolo unde soldații inamicii
mă înjură de mamă și îmi arată săbiile lor ascuțite
groapa aceea e garanția mea că lucrurile nu pot scăpa de sub control niciodată
mă ridic pe vârfuri
peste Albert
le fac senin cu mâna
urletele se potolesc ca prin farmec
arcașii își așează săgețile în tolbă
e timpul să ies dintre zalele catafracților
și să dau piept cu inamicul adunat în jurul mormântului meu
Albert mă bate pe umăr
”Ai să reușești, amice!”
pășesc încet, simt mirosul de pământ proaspăt săpat
catafracții mă urmează încet
aracașii își încordează arcurile direct spre țeasta mea
mă simt ca acasă
aerul a devenit mai curat
aici se poate muri rezonabil
prin pădurea de sulițe l-am recunoscut pe soldatul care îmi va înfige metalul în stern
un pas, doi, trei
lovitura e nimicitoare
mă prăbușesc ca într-un film ieftin direct în mormântul săpat încă de azi dimineață
soldatul care m-a lovit își dă coiful imens din cap și se așează pe marginea gropii
bălăngănindu-și picioarele deasupra mea
îl recunosc
e Albert


http://www.youtube.com/watch?v=LaHejLDqXvY