Bursa timpului

Din când în când
trebuie să mai întoarcem capul
spre ceasul trecut
învecinat cu neantul
care nu poate controla timpul ghilotină
ce se închide spulberat
in pământul făgăduit
pământ ce mă redă pământului
flăcările se vor retrage
din arderea mea
împins în proiectele altora
să ies din peștera gândirii
dar stai...
cele mai cumplite închisori
nu au ziduri...
(e libertatea)
ci poduri în deșertul gros fără ape
pentru suflet
într-o țara vitregă
De regulă cazierul lumii
încântă lumea
iar visătorii mor
fără prospect de utilizare...

fără minuni și mistere
eu nu exist...
devin dietetic
mă înfricoșează
postmodernismul milenar
inutila meditație despre adevăr și eșec
dați-mi sedative
căci timpul nu mai are sânge
sau e alcătuit din sânge?
idealuri avortate
știu...am fost debranșati de la muzica sferelor
de fapt timpul e un trup bolnav
căruia i-e sete mereu
dar are după ce bea apă??

(timpul nu mai e canibal e vegetarian--adică postmodernist)