De sus din cerul înstelat
Privește blând un împărat
Are privirea tristă tare
Nu-i chip să afle alinare.

Iar pe obrazul său divin
Din ochii săi de lacrimi plini
O lacrimă încet coboară
Și o alta după ea apare.

Plânge ! E trist și-ncetișor
El cere lumii ajutor
Nu vrea să mai stea părăsit
Uitat de toți și necăjit.

Veniți, vă rog, să-L ajutați
Să îi slujiți, să-L alinați
Cu toții să-L iubim nespus
Pe al nostru împărat Iisus.

Cu fapte bune să-ncercăm
Pe împărat să-L bucurăm
Tristețea toată să-i dispară
Lacrimi în ochi să nu-i apară.

Să încercăm din răsputeri
Să nu mai fim la fel ca ieri
Să ne schimbăm, dar nu în rău
Să fim cum ne vrea Dumnezeu !

Și nu e greu deloc, să știți !
Fiți buni mereu și fiți cinstiți
Iubiți-vă-ntre voi ca frații
Și fiți exemplu pentru alții.

Așa dorește Dumnezeu
Exemplu bun să fim mereu
Să fie mândru că ne are
Și că-L iubim cu toții tare !