nu a mai nins deși-a trecut sorocul
și-aud cum bat în oi mieii să iasă
iar cerul ca o barbă deasă
îmi strânge gâtul în lavalieră

printre aceste uscături și cioturi
sunt un nebun cu morgă hibernală
și numai licărul din ochi trădează
că în năluca mea s-a deghizat o fiară

culeg dintre petarde-o sticlă
pe jumătate goală votcă jumătate
compun din două plinuri lipsă
o simfonie cu zăpezi mirate

nu spuneți nimănui mi-e frică
și iarna mă ascund în dosul ușii
când suflă crivățul parcă ar spune
povestea-n care vin de foame rușii

și toți și toți au rupt ceva în mine
maiak serghei și epilepticul sublim
dar sufletul lor mi-a rămas sub unghii
și înfrângându-mi frica mă închin