mergand in transa, coborand
zic “nu e bine” si m-afund
atat de tare si de mult
nimic mai mult si nici mai cult.
o harta macar de-as avea,
un zambet clar in mintea mea,
sa duca drumul mai departe
sa fac totul ca la carte.
n-am scris tot ce-am vrut sa zic
si n-am zis tot si-acum explic;
as vrea sa stiu sa stiu nimic,
sa cresc din nou, sa fiu iar mic.
un zambet clar in mintea mea
dar clar departe, ca o stea,
un deget mic urcat pe sol
apasa clapa, dar domol.
arunca saci ca sa urcam
in cerul vast ce ni-l cream
arunca tot, vreau si mai sus
si tot n-am spus ce-aveam de spus.
acum sunt eu, cu mintea mea
ajuns mai sus, ajung la ea
cu capu-n nori, culeg o stea
pe care-o plac, si cred si ea.
si pic din nou, plutind incet
si spun din nou, dar nu repet
ca imi e bine si m-afund
atat de tare si de mult.
(ai luat o stea din cerul ei!
n-ai vrut s-o iei? dar ce sa vrei?
ba da ai vrut, acum regreta
si vezi cum toate se repeta.)