simți
acest
reumatism de poet acasă
în halat învelit ca-ntr-un sac

cuvintele spuse scrâșnind
te apucă de umeri de spate
din mers te a-trag dintr-o cameră friguroasă înspre
bucătăria rupestră
un marș al lu’ ianuarie în comă

ce față malformată ai, ano
timp al existenței mele casnice!

te legeni de pe un picior pe altu’ dând în clocot
cafeaua negru-maronie caimacul
te uiți
de tine te uiți pe fereastră aburi se ridică
vecina dedesubt fierbe hainele în sodă

râd
locurile unde ar trebui să fie flori de gheață
și florile din plastic râd
se-ntind prin colțuri flori de mucegai distrate
afară-i soarele cu dinți
natură vânătoare așteptând
ieșirea mea din vizuină

el vito, poetule acasă
străin
într-un pământ cu găuri

nimik nu mai e azi
e mâine