se-nroșesc în holde macii
și se înmulțesc burlacii

timpul trece, greu apasă
burlăcia mi-e mireasă

zboară fluturi spre lumină
fetele de dor suspină

trece luna peste mare,
trece-un gând de-nsurătoare

parc-aud "o, sole mio"
de la gând îmi iau adio

zboară roiuri de albine
zboară gândul de la mine

zi plăcută, ceai de mentă,
dragostea e tot absentă

s-a-nserat, trecut de șapte,
vin idei, sunt pus pe fapte

cântă vesel greierașul,
ies să cercetez orașul

bate vântul pe coline,
văd o fată-ncet cum vine

timpu-i mort, natura-i mută,
se apropie, mă salută,

văd lumini în departare,
inima îmi bate tare

e frumos, vrăjeală multă,
eu vorbesc, ea ma ascultă

îi declar, crezând că-i bine:
"m-am îndrăgostit de tine"

sare-n baltă brusc un pește
ea tresare, se gandește

stele-apar de nu știu unde,
ea oftează și-mi răspunde

oarecum nedumerită:
"dragule, sunt logodită"

asta mi-este dat și mie
să mă-ntorc la burlăcie