ea avea platfus / de la călcâi până la
degetul mare
îmbrățișa pământul
apăsat / grumazul zvâcnea
iarba-i creștea sub tălpi
- ai ceafa netunsă
râdea / îi păstram urmele
până la prima ploaie

ea avea cocoașă / îmi dresa spatele
- stai înalt, acum vezi
umbra îi dădea dreptate
avea o lună în nu știu ce pătrar / sub omoplați
eclipsele pândeau
trecătorii / ne vedeau frumoși
până la orbire

ea avea unghiile negre / râcâise
realități absurde prin colțuri
vieți părăsite de proprietari
străluceau de curățenie / pustii zâmbeau
ferestre imaculate / fațada cu mușcate
spunea o poveste veselă
- aici e acasă
întreba / plecam de mână
să vindecăm lumea / nu se-ntâmplase
încă nu…