mi-ai cerut în atemporalitate o dezordine
o dovadă că sunt
petrecerea ta cea mai plăcută
zâmbeai și-mi arătai genunchii răniți
pe trecerea dureroasă prin așteptare
n-ai crezut în nicio atingere
prin pereții de sticlă transparența rostirilor
intermitente străluciri în depărtare
fără speranță uneori
am refăcut o noapte
și o zi din penele argintii răsfirate în jurul patului
să-ți descoperi desăvârșita artă
de lumină mi-a fost trupul consumat
deasupra apelor sărate