Poeții noștri de la țară

lui Grigore Vieru ( născut 14 februarie 1935 – decedat 18 ianuarie 2009)


Poeții noștri de la țară,
Când urcă-n cer, în sat coboară –
Și-n țarini, seamănă poeme,
Pe nume, mamele să-i cheme -

A lui Vieru, sau Sorescu,
Alecsandri, sau Eminescu,
Când urcă-n cer, coboară-n sat,
Să stea cu țara lor, la sfat –

Să are, când, cât de adânc,
S-ajungă fiecărui țânc,
Ce să le dea, din ei, să fie
Și pâine, dar și poezie –

Poeții noștri de la țară,
Chiar dacă vor, nu știu să moară,
Doar se întorc la ei, în sat,
Să facă sfinților, curat –

Și sfinții stau, cuminți, în rame –
Atâția tați, și-atâtea mame,
Cât nu încap nici în icoane
De câte lacrimi au în rane –

Poeții noștri de la țară,
Când urcă-n cer, în sat coboară,
De-a dreapta tatălui, năframă,
Precum o inimă de mamă –

18 ianuarie 2009