nu vin acasă, iartă-mă, dar cred
că-n lumea toată astăzi mă reped

și tabla ruptă roțile strivite
îngheață ceasurile
vântul nu mai bate
e ora 25
arcuri sfărâmate
pisica neagră a tăiat calea cea dreaptă

stâlpii spoiți cu var râd noaptea
caii putere ai miresei au slăbit
goniți cu suflet
împilați cu suflet
și-au lepădat șuruburile
s-au oprit

degeaba câinii l-au mușcat de creier
cu inima ridici lancea de jos
mâine
zugravii vor trudi zadarnic
s-astupe petele de sânge cu un os

iarna ca o limbă trece
peste răni
linge pădurea

frunzele uscate cad
un lămâi crește-n vioară –

mumă, am dorit să știi:
un Poet e primăvară