O ploaie de sânge, cade retezând cerul
Lumea se ascunde în jurul meu speriată
Eu rămân afară, doar eu și ploaia roșie
Nu fug căci e ploaia ce o așteptam de-o viață

Totul devine roșu, cerul și pământul
Încet toți fug crezând că viața iși salvează
Dar eu mă uit la cer cum lacrimile își varsă
Afară rămân eu, ploaia și amintirile de-o viață

Lipsește ceva în ploaia rece și roșie
Ceva ce mă făcea să mă ascund de frig și să sper
O mână caldă lângă una rece, sau poate un chip
Un zâmbet, o atingere, ceva ce nu mai am de-o viată