profesoarei de psihologie


făcând cazuistica râsului șerpilor decapitați din aceste perdele
ești caseta marino umbrele din dulap crocante mestecate de dinții ochelarilor culorilor
noaptea și-a întins părul de mătase pe poleiul secolelor
panglicile revărsate de creierii de platină ai oamenilor
am trăit într-o căciulă bunicul obișnuia să-și scoate ochii enormi și limba cununată în spatele meu
eu îmi retrăgeam umbra înflorită bunicul apăsa butonul pac la loc
de vină sunt norii care se furișează pe ușă
cristalul de sare în care stelele caută dansul rogojinii


(26 ianuarie 2009/ora 18:02)