Seara mă refugiez iar lângă tine,
Las în spate o zi lungă cu coridoare întortocheate, trafic și hârtii pe jos.
Sunt obosit, și însetat de noi,
Am ars toată ziua, de dorul atingerii tale
Și toate orele mi s-au scurs agățate de secundele regăsirii,
Punct fix ce-mi răstoarnă mereu universul.

Îmi dau seama urcând în tăcere dealul spre casa ta,
Că drumul ăsta al meu prin zi, prin viață, prin tot
Are mereu la capăt o elipsă
Ce duce spre tine,
Spre umerii tăi ăia moi
Spre abdomenul tău ăla cald, pe care îmi las tâmpla bătută de vânt.

În camera asta albă,
Suntem iar noi iubito,
Tu o nimfă, eu un amorțit, un posesiv și-un însetat,
De tine, de parfumul tău,
De noi,
Și de amurgul ăsta roșiatic de ianuarie
Ce ne învăluie, protector,
Într-o mare de liniște.

___________________________________________________________

Mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a ajutat să ne găsim.