Ecoul secundelor răpuse acum două zile
Sapă caverne în care mă ascund cu teamă
Îmi iau capul în mâini mergând pe aleea dintre mine și ei
Autobuzul întârzie și de data asta
Pulsul mi se oprește într-un unghi mort
Fericirea ia chipul unui hilot care își savurează ultima cină
Și nicio suliță nu mi se pare destul de ascuțită
Pentru dimineața ce va urma