La umbra nucului bătrân
Stăteam în nopți de vară.
Tu mă rugai să mai rămân
Nu știu a câta oara.

Și banca noastră de demult
E astăzi învechită.
Că pân'și fruza a ruginit
De aducere aminte.

Și cum în noapte îmi cântai
Romanță de iubire,
Dragostea noastră înflorea
Ca-n noapte trandafirul.

Și din noianul de-amintiri
Azi gândul mă apasă,
Că frunza nucului bătrân
De vremuri este ștearsă.