… draga mea, s-a născut dimineața
aproape de buzele din carpeta agățată pe perete
atât de albastră
și vedem că noaptea e atât de goală
nici chiar o frunză nu-i acoperă
trupul din zori
își ia culoarea din umbra unei priviri trecute
și fuge obosită strângând în brațe coapsa nudă
în coșulețul de nuiele
din ramul verde mușcă sălbatic buze roșii
aproape de metafora unui gând alunecat
spre nopțile noastre
draga mea
ne sângerează graba din noaptea rămasă caldă
mereu agitată de melancolia odihnită
și ne așezăm pe marginea de viață
ce doar privește în oglindă
găzduirea noastră.