Cutreier cu tine străzi cunoscute;
sunt călătoare prin locuri știute.
Ne-ascundem de ei.
Păcat de fericirea-asta secretă,
din care, împărțind-o, ne-am înfrupta mai cu poftă.
Păcat și de noi și de viața asta scurtă,
pe care am lăsa-o să ne curgă prin vene.
Păcat și de voi,
că nu vă doriți să simțiți curcubeul.
Te am lângă mine
și nu-mi trebuie restul!
De-mi va fi dor,
îmi voi spune că fumul
le-acoperă chipul,
deși mi-ar plăcea
să mai bată vântul o dată
și forța lui s-alunge
puterea secretului.