Soarelui punand gene de umbra
palida luna
iti amintesti
cum teii infloreau pe Bucuresti
c-o ora-n plus?
cum azvarlit era restul de ore
din Turnul cu ceas situat in centrul orasului Giurgiu
undeva,unde,poate erai tu
in camasa alba de noapte
in fata ferestrei deschise a viselor lumii
pieptanandu-ti parul cu pieptanul de argint al razelor lunii,genele ochilor mei?
cu palmele olarului parca,netezindu-ti camasa botita de indrazneala sanilor,rotunjimile umerilor si ale coapselor
culminand cu bataile inimii-lovituri de vasla in apele sangelui
palmelor mele
din varful buzelor Tatal Nostru
incat va sa tremure totul de aur
pana aproape de catapeteasma zorilor
unde icoana,Ora in plus
sa rasara unde,probabil eram eu
transmitandu-ti telepatic cu mult inaintea descoperirii mobilului:Norii priveste-i,par ca sunt oameni care umbla pe sus
Iar tu mi-ai raspuns:
-In sfarsit orele,s-au prefacut in seminte de iarba albastra...