caut printre cuvinte
ca urșii din brașov prin gunoaie
mâinile oamenilor –
cu pietre cu aparate de fotografiat cu puști
par fulgere când sunt ridicate spre cer
când îmi scormonesc prin blană par vătraie

în balcoane priviri de boxeri în barbă loviți
tulbure lume
soare e noaptea pe cer
pe pământ nici o apă
iar această gheară de verb
zvâcnind din gunoi
prin gâtlejurile lor o să treacă

peste ciupercit va sări lovitura
din străbuni știu asta
pe fricos nu e chip să-l ajungă
nici vântul cu mănuși de oțel
nici sabia cu lama prea lungă

și-i târziu spre casă nu am nici un tren
cu gratii de fier în loc de geamuri
cu sete potolită când plouă
strig copiilor
ce-mi întind de pe margine turtă dulce:
trădătorilor!
mângâierile voastre m-au târât
afară din cortul cel mare
spre-un altfel de circ –

printre oameni
la zoo