n-au excitat nici un șevalet degetele noastre
prieteni
încă mai stăm la coadă să cumpărăm tablouri
și-un duh rău ne ispitește cu marfă
de contrabandă

schițăm cu talpa în țărână
drumuri unde nu va călători grafitul nostru
de dor
de sete
de disperare
noi și plopii ciungiți pentru că încurcau aerul
cu puf
noi
și puradelul cerșind în stația de la universitate
la romană
la victoria pe care nu o vom gusta-o din cupe

pictor între pictori
rege între regi
nostie între nostii
ați plecat grumazul apusului ca unui taur orb
și o pensulă frântă
ne va sta tuturor cruce
ca unora îngropați în argentinul celor treizeci
de halbe

v-aș lua în brațe ca pe gemenii trinității poetice
și aș alerga printre scaune cu voi
frângând gleznele
idioților
care se amuză crezând că ne pot pune piedică
tăind gâtul irodiadelor juisând oral sub mesele
sub care
nu vom îngenunchea niciodată
pentru că
noi
trăim în propria cutie toracică
iar plămânii ne duhnesc a mântuirea de pe urmă

de aceea cheiul dâmboviței este limba noastră
învinețind vieții
ce dacă uneori amestecăm prea multă cerneală
în curcubeu
furnicile ne vor șterge oasele
și vom fi