Craniul tău a rezistat îl apleci sub soarele dimineții

Mai întâi căldarea aceea plină cu cireșe
nimerise drept în creștetul tău
vacanța se sparse în două
o parte până la accident una după
ți-au pus o mămăligă pe rană
plângeai că te legaseră ca pe o fată
mi-ai arătat cicatricea din neavând ce face
zăceam prăjindu-ne pe o plajă
nu țin minte când începuse capul tău să mă doară și pe mine
probabil la o petrecere cu poeți cinstiți
luasei o bâtă în frunte
pentru că nu-ți tăcea gura vorbeai fără șir
îi scuipai în față versuri paznicului și el se enervase rău
multă apă s-a scurs pe prut intrasem în alt secol
apoi o ușă de metal îți crăpă țeasta
doctorului îi tremurau mâinile cu tot cu brățările de aur curat
ți-a pus copci bandaje unguente scumpe
două săptămâni te-ai uitat doar la televizor
nebun de plictiseală
suspine icnete și urlete s-au risipit ca fumul

Dă-mi voie să-ți pun pe cap o coroniță de păpădii