s-a-nchis și fabrica de cizme de damă
acolo se suferea acolo se murea bestial
angajatele au protestat în șlapi
de cauciuc ploua le-a udat
pînă la piele să le fie rușine

unii se dovedeau mai simandicoși pretindeau
că e un lucru absurd
ăilalți erau mai optimiști susțineau
că e bine totuși
că nu e și complicat

sălbăticiseră banii nu se mai legau
ba chiar se bălegau ca vita
ne consumau în prostie trebuiau redresați

ce-i de făcut se întrebau puturoșii de șefi ai lumii
lumea habar n-avea se rupea în figuri lucrative
pe urmă se manifesta vocal se jelea
iar puturoșii fugeau să o liniștească

îi puneau biberoane fundițe
o dădeau uța uța

zilele apuneau tot mai tăcut
și cu toate astea spiritele erau încrezătoare
în dumnezeii lor trebuia să vină
unu’ mai răsărit să apese butonu’
și să strige „tulai”
sau „huoo umfle-v-ar buba”

dacă tot s-a băgat urîtul în noi
adică munca asta penală ruptă din rai
toată treaba e să-l facem drăgăstos
hai
să ne suflecăm mîinile să scoatem
și din el ceva
baremi pe noi să ne scoatem
așa
fain-frumos