Visez doar ramuri de măslin
Ce tremură încet în vânt
Dezmierdând cerul senin
Al pământului veșmânt

Și dorm adânc lângă izvor
Iar soarele râde pe cer
Mă mângâie foarte ușor
Toate grijile îmi pier

Pe o floare albăstrie
Văd un gingaș fluturaș
De-o culoare arămie
Vesel parc-ar fi nuntaș

Lumea toată-i în culori
Ce inspiră bucurie
Sunt acoperit de flori
De extaz și feerie

Și chiar mă simt copleșit
Parcă sunt mai înțelept
Atunci când sunt fericit
Și nu vreau sa ma deștept

Însa visul încetează
Și bucuros mă trezesc
Ființa-mi eliberează
Un parfum Dumnezeiesc

Dar realitatea doare
Căci măslinul e uscat
Pe pământ nu-i nici o floare
Extazul a încetat

Astfel sunt cuprins de teamă
Nu-nțeleg, O!, crudă soartă,
Vântul a-nceput să geamă
Totul e natură moartă

Copaci de frunze dezgoliți
Cerul negru de furie
Câțiva iepuri rătăciți
Fug pe veșteda câmpie

Soarele e înghițit
De norii grei și-ntunecați
Și speranța a murit
În arborii rasfirați

Peisajul e funest
Parcă am innebunit
Fiindcă printr-un singur gest
Agonie am simțit

Dar e atât de ușor
Uneori pare hilar
Cum un vis strălucitor
Se transformă în coșmar.

( septembrie 2004 )