doua suflete pe o plaja
sunt increonate in mraja
ea, stralucitoare lumina
el, falnic pom cu rasina
amandoi imbratisati
vantul cu pulberea-i inconjoara
marea pletele impresoara
aruncand peste ei lumina
dragostea ca sa-i retina
facand nebunii in valuri
pescarusi tipand chemarea
supravegandu-le visarea
lumea acolo se topea
peste indragostitii de acadea
nimic nu-i mai interesa
impreunare maiestoasa
si asta nu pentru prima data
dar,
soarele disparu subit
si nu era de asfintit
invidia ii acapara
daruindu-le tort de catifea
si marea le arata destinul
involburandu-i in multa spuma
aripi frante se naruiau
se zbateau cersind lumina
ducand doua suflete curate
spre adancurile involburate
lasand doar un regret in urma
cine stie cand va mai apare
pura iubire,
iesind tacuta din mare