Cândva răscoleam tăceri
cu adiere de lalea,
universul se mărginea
doar la grădina ta.

Creșteam tulpine de povești
mă îmbătam cu seva lor,
iubirea mea zburda,
dar nu trebuia.

E noapte galbenă
cu stele care pasc argint,
prin universul surd
pătrund să nu mă aud.

Cândva am avut un dor
mă topea prin somn
și rataceam in gol
picătura alunecand usor.