Am obosit numărând zilele de iarnă,
am obosit în nopțile impenetrabile
căutând fără rost silogismele uitate
printre ceața albă a drumurilor senile.

Toate par azi învelite în lumină nouă,
urletul lupilor a devenit o simfonie
pentru aducerea stropilor de rouă
pe un ghiocel alb plin de melancolie.

Îmbrățișat de o umbră mă trezesc,
o orgă parcă desfrunzește amintiri,
stelele renasc și fără ceață ne citesc
versul cald de primăvară din priviri.

Arborii sterpi își alungă singurătatea,
nasc freamătul mugurilor pe ramuri,
chiar și furtunile își scad intensitatea
când totul e o iubire adusă pe valuri.

Aștept ieburile mângâiate de vânt
o lumină pe lăstari, atâta am vrut,
dar doi îndrăgostiți îi văd trecând
vestind azi primăvara cu un sărut.