Romantică, superbă și crudă câteodată,
Împărtășind iluzii cu pufi de păpădie,
Tu mă provoci, la rându-mi, să intru-n bătălie
Dorind să-ndoi asfaltul de sub un sloi de fată.

Iubirea ta, gândit-am, la fel cu-a mea să fie,
Dar ce cântar măsoară iubirea cât arată?
Scafandru-n sentimente, nu le descurc vreodată,
Când mii de sori din lacuri nu-s cel de pe tărie.

Căldura ta din sânge o vrusem egalată
Cu ce simt eu și, poate, mai sus de Everest,
Să fim săgeți de flăcări țâșnind spre cer deodată,

S-aprindem Galaxia cu-n sfânt amor celest -
"Amor ce mișcă stele" - o lege mult uitată,
Pe care-o reimpunem doar printr-un sacru gest...