venirile tale sunt firești
ca plecările ultime ca punctul
cuvântului final

mi te așezi în palme cu pleoapele închise
întotdeauna frumoasă și tristă
cu ochii absenți așa îmi ceri mereu
iertare
ca după o veșnicie de păcate.

și tu nu știi încă nu știi
că ochii mei sunt orbi
de atâta vreme