Merg după dumneata ca după Isus înflorind în om
Iată frate mai mare al nostru Adam nașule cum patria asta nu mai taie arbori ci numai pe fiecare dintre ei crustează numele tău de valah

Cresc apele și odată cu ele vine și frigul acelor distanțe despre care tot scrii în lacrima serbiei
Te oprești și-mi spui răspicat
- Nu veni mă după mine ci trăiește cuvântul cel nou primitor nu umbla cuib paserii ține înaltul nu zăbovi mie mănâncă pământ
dă din pomana unui înger la altul

Plec capul țarinei prin care străbate un drum
vietăți mici întâi verzi mai apoi ruginii se ascund în măseaua nopții chemând din trecut


Tot mergând așa printre ai mei unul cărând viața celuilalt ajung în răspântia crivățului adormind oaselor ultima taină







dimineață 9 martie în Pitești pregătind drumului spre Baia Mare