Te văd plutind in marea nopții, lin...
Sfioasă și supusă...ca o zână.
Te-aud, te simt, dar nu pot să te-ating,
Degeaba-ncerc sa te cuprind de mână.

Tăcerea nopții cântă pentru noi
In simfonii de greieri ce iși cântă morții
Și ceata-nfrigurată de strigoi,
Privind la mine, iși arată colții

Ești ca o lună intre nori de praf;
Lumină rece, fericit de tristă...
In farmecele noptii cântă un taraf...
In timp ce sânge tu tușești intr-o batistă

Și iar te pierzi in zarea nopții clară
Când ceața se ridică printre pomii goi
Lăsând mocirla-n urmă să apară
Unde o dat' mergeam de mână...amândoi