ca un leu în arenă
ca un leu înfometat în arenă
privind hămesit la publicul pestriț
care mai așteaptă o jertfă
care mai vrea puțin circ și mai mult sânge
mă simt în fiecare dimineață
după ce îmi termin toaleta
iau micul dejun
și ies pe ușă în orașul scăldat
în neoanele dimineții

puțin jazz, puține știri, puțină cafea
mașina își știe drumul către birou
slalomul nefiresc al schiorului obosit
printre miile de claxoane nervoase

nu e nevoie să intri în panică:
și azi vei ajunge la slujba pe care o urăști
și azi vei plânge după timpul inutil pierdut
pentru a-ți face viața mai confortabilă

seara
din nou în stradă
cu roșul amurgului
pictându-ți fața
ca de mutant
veșnic programat să uite
tot ceea ce l-ar putea face
într-o bună dimineață
să renunțe la tot
și să se întoarcă pe cealaltă parte
visând neîncetat la plăcerea
de a avea o dată măcar
șansa de a fi victima
din arenă