Ceasul se zbate inca intr-un smuls de ore,
pe sub flagelul de nori imi strecor gandurile acelea
cum ca daca nu m-as fi intrebat cine esti
tu nici nu ai fi existat.Si ochii-i inchid in palme.

Si vremea asta parca m-ar avertiza ca nu e vremea sa imi fac iluzii,acum cand caisul isi descatuseaza pruncii deja primavara e neinteresanta,sa-ncerc regretabilul e doar risipa.

Ai putea chiar sa te uiti la mine si sa zici:Doamne ce drum pierdut ma ispiteste sa-l urmez,acum cand la rascruci irosirea prinde pulsul multora cu greu te-aventurezi spre mici sclipiri.

Hm...ce vreme fara ingrediente divine te-astepta...
in siguranta de obicei opusul lasa cicatrici,de n-ar fi fost posibilul as fi uitat de mult numele tau,parfumul,ezitarea,tresaritul.Si ochii mi-i inchid in palme.