indiferent cum ar fi
teoria creaționistă să fie cea adevărată
aceea a evoluției speciilor
discuția nu mai are relevanță
pentru acel punct de culoare care ne-a atras atenția
ne-a oprit pentru un anumit timp
nemăsurabil din treaba noastră

„cineva a spus asta”
este o expresie folosită de mulți
atunci când vor să abată
atenția de la sensul concret al dezbaterii
la acela strict lingvistic
universul este colorat în milioane
de nuanțe pentru fiecare culoare

sunt culori materiale altele luminoase
altele sonore altele vii
de aici se înțelege foarte clar
spectrul culorilor învățate
și repetate papagalicește la școală
este absolut inutil pentru a cunoaște noțiunea de physis

el este dat acelora care
niciodată nu vor merge mai departe de fântâna
lui roșu orange galben verde albastru indigo violet
este dat celor care
își acceptă ei înșiși mărginirea

dacă ar fi să mă întrebe cineva
cât la sută din specia umană înseamnă asta
l-aș întreba la rându-mi
cu ce ochi privește fiecare culoare
fiecare nuanță din cele infinite
lumea

l-aș întreba mai departe
dacă noi privim culorile
privim ochii lor cu care
se privesc la rându-le
pentru a se înțelege
pentru a se cunoaște în luminozitatea lor
în fonicitatea lor
în transparența și infinitatea
formelor lor de ambalare

l-aș mai întreba pe acel individ care
nu înțelege cât de periculoasă este o asemenea întrebare
pentru că se poate primi răspunsul distrugător
culorile sunt cele ce ne-au creat
pentru a le admira

ele sunt profund nemulțumite
este continuarea răspunsului
pentru că ne dovedim prea mici
prea neputincioși
prea pământeni
prea creaționiști
prea evoluționiști
pentru a accepta puterea ontologică a culorii

spunem ce răsărit roșu și
ce zi luminoasă și
ce amurg violet și
ce noapte neagră
și multe alte asemenea expresii care
ne demască natura intrinsec umilă

nu știu de unde nu pot spune
sunt la fel de umil
culorile s-au obișnuit cu
îngustimea înțelepciunii noastre
traduse doar prin cuvinte

ele deja din momentul în care omul a apărut ca numărător al celor șapte culori
erau plictisite de existența lui
pline de superioritatea lor
ochii lor individuali erau
plini de substanța lor diversă fiecare cu sine

atunci care ar fi cauza pentru care
omului i-a fost dat să numească
totuși culorile așa cum au fost ele îngust numite

e o convenție a culorilor prin care
ochiul lui al omului desigur

să devină subiect de batjocură universală sau
criteriu de unificare
de sublimare a credințelor culorilor despre ele însele
de identificare a fiecăreia în spectrul infinit al infinitului
de ordonare a imensității lor prin apelul la nimicnicie
de temperare a infatuării prin acceptarea convenționalului?