tăcerile păreau niște pietre pe care săream odinioară lângă râu
clipele erau talgere între care se juca de-a prinselea un fluture
sunete rostogolinde ca niște cercuri de fier cu care ne jucam când eram copii

cireșele prinse de tine în urechi seamănă cu doi rinichi de inger
care îți curăță gândurile de întuneric
mă ghemuiesc în pat a trecere
dar simt brațele tale ancorându-mă de locul acesta
și devenim încet două hârtii pliindu-ne într-o scară-a-mâții
multiplicându-ne într-o coloană fără de sfârșit

doar monitorul înregistrează mai departe alte tăceri
ca niște radiografii morse dintr-o lume de dincolo
iartă-mă
mi-au dat lacrimile
și ele sunt punți de sare între două hexagoane cu miere
o clipă de tandrețe în doi
la sfârșitul unei zile frumoase
scară-a-mâții?
ghirlande din hârtie
nu știam
multe te pot învăța
......................................................................................