din trunchiul primăverii au crescut păsări
și pletele ei de Absalom s-au agățat
de albastrul cerului

dezrobit pârâul
îngân-același urlet
de prizonier evadat

cu aripi de borangic
ploaia zburătăcește
printre ramuri înmugurite

sub tălpile ei
țărâna odrăslește fiori de floare -
miei cafenii adulmecă stângaci
fericirea numită viață

ninsoare de aur:
doar cădelnița soarelui
tămâind șofranul

întâia boare e fumul jertfei
ce-o înalță pământul
spre Dumnezeu