Coborâse-m pe scară în văgăuna dintre doua lumi,
O oglindă mi-a povestit despre teatru,
Cu fiecare clipă - sunt zori,
O păpușa-m pierdut, am căzut de pe scară...

Apă, mi s-au umplut toate venele cu apă,
Am revenit din lumină că stelele plâng,
Mi s-au adunat în sân cu toate,
Sunt universul celor din amurg...

Zburam, zburam cu toate păsărele nopții,
Pe buze mi se prelingea noaptea,
Ochii sunt plini de cristale albastre,
Am aripi de sticlă și trup de hârtie...

În brațe cu un enorm felinar,
Întâlnesc dimineața,
Fluturi albi, păsări se întorc în colivia de sticlă,
Mă ghemuiesc în felinarul meu,
Iar ochii mei se-închid, îmi este frică…