Prin vers de nai am rascolit,
Dup-un sarut de zori pitit...

Acum, de el m-am lepadat
si zorii-n zi s-au ridicat.
Si-am strans sarutul, ce rotea
jur, imprejuru-mi pe-o margea
De soare daruit.

Dar zorii-mi striga-ncet, de zor
Sa cred in forta norilor.
Caci ei sunt puntile de Rai,
Sunt glas de zei, Supremul Grai
al ploilor ce vor sa vina!

"Sarut de soare?E-o minciuna!
Din raza , ce o prinzi in mana,
din seara pana va sa vina
Soarele tau, n-o sa ramana
Nimic!Se scurge peste nopti desarte,
peste ninsori si peste toate
Intunecimile!...Nu-i saga!
Ai pus speranta sa culeaga
Fiori de clipe...Sunt furate!
Te-ademenesc, se las curtate,
apoi , se duc sub clar de luna..."

Sa strig?..Sau sa intind o mana?...
Il prind! Iar, de va fi eclipsa,
voi coperi a Soare' lipsa
doar c-un sarut...

N-am vrut sa plec...Dar am plecat!
la brat cu tot ce am furat...
Pe stropi de roua am lasat,
si-n vers de nai am lepadat
sarut de zori...