de parcă timpul nu mai curge... sapă
cu duhul nebuniei drept complice
în cel căzut să nu mai ridice
decât ca umbră implorând o groapă

iar firu-n patru cine să-l despice
ca mila și iubirea să înceapă
să se prezume lacrimă sub pleoapă
în ochi de cal îngenunchiat de bice

colocvii festivaluri competiții
și peste tot eroi de bășcălie
trec echinocții și sosesc solstiții

eu nu mai scriu decât glossolalie
iar sufletul meu plin de superstiții
păienjeni negri-l au în custodie