jungla începe dincolo de fereastră

peste balustrada balconului
porumbița își leagă vreascurile cuibului
cu cele două degete ale pliscului
ca pe nimic le zburătăcește acum vrabia
anul trecut tot aici a clocit un ou
pe care l-au stricat ciorile

în bloc locuiesc oameni tociți cu creștete boante
care nu te lasă singur
să te îneci cu orizontul
bat darabana în geamuri
tocmai când strălucește pe cer
medalionul de sare al nopții
îți transmit vorbe fără ecou

pentru țigară îți împachetează
focul într-o lampă de zgomote

"triste vremuri, vecine!
lemnul ud, scânteile reci:
lumea-i sătulă de fum."

în scrumieră găsesc tot mai des cotoare de măr

de unde au apărut

norii
aceste pipete pentru
ochii bolnavi ai pământului?